Care sunt simptomele depresiei? Și ce anume o adâncește?
Atitudinea și comportamentul nostru. Putem, fără să ne dăm seama, să o întreținem și o creștem. Sau putem conștientiza ceea ce ni de întâmplă, dar și ceea ce o face mai puternică . Noi alegem.
Ce facem când suntem în depresie? Păi, ajungem să nu mai facem nimic. Spunem: ce sens are, e prea greu, nu merită efortul, nu voi reuși, etc. Așa că nu mai facem nimic. Treptat evităm pe cât se poate orice implicare în vreo nouă activitate. Și chiar ajungem să credem că nu merită efortul.
Este o strategie, care oferă o stare de confort pe termen scurt. Dar, preferând confortul, ne va veni din ce în ce mai greu să ieșim din depresie. Chiar dacă mai întâi evităm activitățile noi, din păcate, odată cu trecerea timpului începem să evităm și activitățile pe care altă dată le făceam cu plăcere. Ajungem să credem că activitățile vechi, plăcute, nu mai au sens.
Renunțăm încet, încet la toate. Nu ne mai place să gătim, nu mai avem chef să facem curat, nu mai înțelegem de ce ar trebui să ne implicăm în orice altceva.
Evitatăm. Și, cu cât evităm mai mult, cu atât se adâncește și depresia noastră.
Azi nu mai avem chef de ceva, mâine nu ne mai vine nici atât să facem altceva. Încet, dar sigur, pierdem contactul cu prietenii și cu activitățile pe care altădată le făceam cu plăcere.
Toate aceste evitări ne fac să ne pierdem încrederea în forțele proprii. Și pentru că nu mai avem chef de nimic, ajungem să nu mai facem nimic. Așa că pierdem orice oportunități ajungând să ne simțim din ce în ce mai rău.
Cu cât nu mă implic și nu fac, cu atât mai rău mă voi simți! Și cu cât mă simt mai rău , cu atât nu mai am niciun chef să fac și ajung astfel să mă învârt într-un cerc dureros, la nesfârșit.
Evităm prietenii. Nu mai avem chef să-i auzim, dar nici să-i întâlnim. Treptat ajungem să evităm orice alte întâlniri. Nu mai avem curiozitatea de a cunoaște oameni noi, dar nici chef de discuții. Și cu cât ne amânăm întâlnirile, cu atât mai rău ne vom simți.
Sunt persoane depresive care au nevoie să consume mari cantități de alcool. Este modul lor de a-și amorți durerea, suferința psihică și emoțională. Dar, cu cât beau mai mult, cu atât starea lor va fi mai proastă.
Alții mănâncă mult, tot din același motiv. Senzația de sațietate le acoperă pentru câteva momente tristețea. Însă abundența nu face bine. Te simți mai bine când mânânci o tavă cu plăcinte, dar după ce termini te simți din nou, mai rău, și te duci iar să mănânci ceva, dar peste puțin timp ajungi să-ți pară rău.
Un depresiv ajunge să nu se mai gândească la cei din jurul său, la partenerul de viață, sau la alții. Durerea îl face orb și surd la nevoile celorlalți. Amână să ia decizii despre viitor, sau refuză să își facă orice fel de plan. Logic, dacă azi nu te gândești la mâine, nu mai ai scopuri și motivație și ajungi să te simți din ce în ce mai rău.
Așadar, ceea ce simt depresivi este și urmarea atitudinii lor. A activităților pe care le fac, sau mai bine spus, nu le mai fac.
Comportamentele depresive produc stări depresive. Mă simt rău și nu fac nimic, dar asta mă face să mă simt și mai rău, și tot așa. Nu fac pentru că mă simt rău,dar mă simt mai rău pentru că nu am făcut ce trebuia să fac!
Cu cât aşteptăm ca starea noastră să se schimbe nefăcând nimic, cu atât depresia se prelungeşte şi se agravează.
În loc să ne trăim viața conform scopurilor și idealurilor, ne lăsăm conduși de stările noastre emoţionale. Lăsăm depresia să ia controlul vieții noastre!
Pentru a reducere depresia trebuie să acționăm, să facem tot ceea ce nu vrem sau amânăm.
O înțeleaptă vorbă din popor spune: Foamea vine mâncând! Dacă nu am chef sau nu îmi este foame sunt șanse mari să-mi vină cheful sau senzația de foame, mâncând. La fel și cu depresia.
Putem reduce depresia doar planificând şi executând repetat unele acțiuni, în ciuda stărilor emoționale pe care le avem.
Spre exemplu, dacă în ciuda faptului că nu am chef să spăl acum vasele, (pentru că mă simt rău) mă apuc și le spăl, înseamnă că am o atitudine antidepresivă. Emoțiile îmi spun să nu fac, mintea îmi spune să evit sau să amân, dar eu trec la treabă! Eu dețin controlul, nu depresia mea!
Când nu vrei sau nu ai chef să faci ceva analizează-ți atent emoțiile și ce ai de făcut.
Dacă nu te implici sau dacă nu duci un lucru la bun sfârșit îți adâncești depresia. Dacă te apuci să faci și îți mobilizezi toate resursele pentru a finaliza, te ve simți mai bine.
Așa că noi alegem cum vrem să ne trăim viața:
- în modul depresiv (nu fac, evit, nu mă implic) sau
- în modul antidepresiv (chiar dacă mi-e rău, nu am chef sau dispoziție, mă implic și duc la bun sfârșit ceea ce am început).
Dacă te hotărăști să faci ceea ce nu ai chef, dar trebuie făcut, nu înseamnă că îți negi depresia. Înseamnă că îți dai seama de starea ta, o accepți, o înțelegi, dar faci cu totul altceva decât îți spune ea. În ciuda a tot ceea ce simți (lasă că fac mai târziu, nu am stare acum, mă simt rău, etc) faci planuri și depui eforturi pentru a le pune în aplicare.
Cu cât te implici mai mult, cu atât starea ta se va schimba. Încet, încet vei ajunge să te mobilizezi mult mai ușor.
Ne putem schimba starea depresivă numai prin perseverență. Chiar dacă ai sentimente de lipsă de sens, oboseală, deznădejde, inutilitate, acceptă toate aceste stări, dar fă ce ți-ai propus!
Tu decizi ce să faci: acceptă starea dar nu fă ce spune ea, dacă nu, depresia îți va controla viața.
„Foamea vine mâncând” asta să-ți spui ori de câte ori trebuie să faci ceva, dar simți că nu ai chef sau stare.
Pentru a afla dacă sunteți afectat de simptomele Depresiei, faceți o programare!