Odată ce ai învățat o tehnică simplă poți mai apoi să o dezvolți cum vrei. E ca atunci când înveți alfabetul. Odată ce știi literele și regulile, poți forma cu ele oricâte cuvinte dorești. 

"Gândește-te la ceva frumos!" Ce simplu este să spui, dar ce greu să obții! Totuși, practicând tehnici de respirație, mai devreme sau mai târziu reușești! 

Fiecare dintre noi este dotat cu un fel de buton mental. Dacă reușești să-l vizualizezi vei înțelege că e suficient să îl apeși, pentru a schimba registrul. 

Da, comutatorul e la tine! Chiar dacă nu l-ai folosit până acum, el va funcționa, doar că va cupla mai greu. 

Acum te gândești la un lucru pentru ca imediat, în secunda următoare să te trezești invadat de o amintire sau de o așteptare neîmplinită. 

Ne zbatem zilnic între trecut și prezent încercând, cu mari eforturi, să ne ancorăm în prezent. Unii au practică îndelungată și reușesc imediat. Alții învață acum cum pot ajunge în prezent prin tehnici simple. 

Acum fii atent la fiecare zgomot ce ajunge la tine, conștientizează atingerea hainelor de corp, analizezează fiecare senzație pe care trupul ți-o transmite.

Inspiră. Trage-te tu pe tine din trecut și așează-te aici și acum. 

Expiră. 

Ce simți? O senzație surdă, ca de durere? Atunci înseamnă că ți-e teamă. Frica te face să interpretezi fiecare senzație ca fiind amenințătoare, semn posibil de boală sau de suferință viitoare. Starea asta se cheamă anxietate. 

Când înțelegi că "butonul" e la tine nu te mai temi.

Apasă comutatorul! Un gând dispare lăsând loc altui gând. Senzația nu mai deranjează. Pentru că acum este însoțită  de un nou gând, mai bun. 

Senzația, înțepătura, junghiul sau durerea ascuțită nu mai reprezintă nimic amenințător, e doar modul corpului tău de a-ți spune : Am obosit, ia-o mai ușor, trăiesc, sunt aici, nu mă judeca, ia-mă așa cum sunt, nici bun, nici rău, nici trecut, nici viitor, doar eu, aici, acum. Starea aceasta se cheamă relaxare. 

Respiri.

Știi cum funcționează sistemul nervos vegetativ? Nu trebuie să știi anatomie ca să înțelegi că e format din două piese, asemenea celebrei imagini yin yang. 

Sistemul nervos simpatic pune organele în alertă. Când inspiri el este activat. Inima bate mai repede, oxigenul alimentează fiecare celulă, fiecare organ este activ, energic, viu. 

Când expiri activezi sistemul nervos parasimpatic. Acesta intervine în situații de viață obișnuite, în relaxare și calmare a inimii. Expiri lung ca să ții acest sistem liniștitor activat cât mai mult. 

Inspiri activitate și luptă. 

Expiri liniște, pace și odihnă. 

Gândul bun e aici, știi asta și deja pândești gândul ce vine, dar până atunci uite, tu, aici, acum, conștientizându-ți corpul, mediul înconjurător, soarele, ticăitul ceasului și lătratul câinelui, căldură, haine comode, șosetele strânse pe gambă, muzica din surdină, aici, respiri, inspiri viață, expiri liniște și relaxare. 

Sună telefonul. 

Continuă acest exercițiu. Fără mine.