1. Teoria creștină a creației
În creștinism, originea universului este descrisă în Cartea Genezei din Biblie, care relatează că Dumnezeu a creat cerurile și pământul „din nimic” (creatio ex nihilo). Aceasta este cunoscută ca doctrina creației, și sugerează că universul a fost creat prin voința și cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă de șase zile:
1. Prima zi: Separarea luminii de întuneric.
2. A doua zi: Crearea cerului și separarea apelor.
3. A treia zi: Apariția uscatului și plantelor.
4. A patra zi: Crearea soarelui, lunii și stelelor.
5. A cincea zi: Crearea vieții marine și a păsărilor.
6. A șasea zi: Crearea animalelor de pe pământ și, în final, a omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Această teorie vede universul ca fiind produsul direct al unui act divin, realizat cu intenție și ordine.
2. Teoria hindusă a creației
În hinduism, universul este perceput ca un ciclu infinit de creație, distrugere și renaștere. Conform scripturilor hinduse, în special Puranele și Rig Veda, există mai multe povestiri despre modul în care universul a apărut. Una dintre cele mai importante este asociată cu zeitatea Brahma, care este văzut ca Creatorul.
Ciclurile cosmice în hinduism sunt guvernate de trei zeități principale:
- Brahma (creația),
- Vishnu (conservarea),
- Shiva (distrugerea).
Această ciclicitate este cunoscută sub numele de Kalpa, iar fiecare Kalpa are o durată de miliarde de ani. După ce un univers se sfârșește, unul nou apare din nou. Astfel, hinduismul vede universul ca fiind etern, fără început și fără sfârșit absolut.
Mitul Oului Cosmic
Un alt mit hindus popular despre creație este Oul Cosmic (Hiranyagarbha), care sugerează că universul a apărut dintr-un ou primordial care a plutit în haosul cosmic până când s-a spart, creând lumea materială.
3. Teoria budistă a creației
Budismul nu are o teorie unică despre creația universului, deoarece accentul său cade mai degrabă pe natura suferinței și eliberarea de aceasta decât pe întrebările legate de originea universului. Cu toate acestea, în Abhidharma, o parte a literaturii budiste, există mențiuni despre ciclurile cosmice.
Similar cu hinduismul, budismul descrie universul ca fiind **impermanent**, trecând prin cicluri continue de formare și distrugere, fără un început sau sfârșit absolut. Această **cosmologie ciclică** este cunoscută sub numele de Samsara, ciclul nesfârșit al vieții, morții și renașterii.
Budismul evită însă conceptul unui creator divin. În schimb, accentul este pus pe Legea Karmei și pe cauzalitatea naturală a existenței.
4. Teoria mayașă a creației
Mitologia mayașă oferă o poveste fascinantă despre originea universului, descrisă în Popol Vuh, un text sacru care cuprinde mituri și tradiții ale civilizației maya. Conform acestui mit, zeii au creat lumea în mai multe etape, după ce primele încercări de a crea oameni au eșuat.
În prima fază, universul era complet întunecat și liniștit. Zeii au creat mai întâi pământul și au încercat să creeze oameni din lut, dar aceștia nu au reușit să supraviețuiască. Apoi, zeii au încercat din nou cu lemn, dar nici aceștia nu au reușit să-și îndeplinească scopul. În final, zeii au creat oamenii din porumb, o plantă sacră pentru mayași, și astfel a început existența umană.
Cosmogonia mayașă reflectă o concepție similară cu alte tradiții antice în care universul trece prin mai multe faze de creație și distrugere până la atingerea echilibrului.
5. Teoria Big Bang
În contrast cu teoriile religioase și mitologice, Teoria Big Bang reprezintă abordarea științifică dominantă cu privire la originea universului. Aceasta afirmă că universul a început acum aproximativ 13.8 miliarde de ani dintr-un punct extrem de mic și dens cunoscut sub numele de singularitate.
Evenimentul Big Bang a fost urmat de o expansiune rapidă și continuă a universului. Principalele dovezi care susțin această teorie includ:
- Radiația cosmică de fond, care reprezintă radiația reziduală din Big Bang.
- Deplasarea spre roșu a luminii provenite de la galaxiile îndepărtate, indicând faptul că universul se extinde.
- Abundența elementelor ușoare precum hidrogenul și heliul, care sunt rezultatul proceselor nucleare ce au avut loc la scurt timp după Big Bang.
Teoria Big Bang nu explică ce a cauzat acest eveniment, dar oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care universul s-a dezvoltat ulterior, de la primele particule subatomice la galaxiile și stelele pe care le vedem astăzi.
Concluzie
Diversitatea teoriilor despre originea universului reflectă diferențele de perspective culturale, religioase și științifice asupra unuia dintre cele mai fundamentale mistere ale existenței. De la creația divină descrisă în textele sacre ale creștinismului și hinduismului, la ciclurile cosmice ale budismului și mayașilor, până la teoria științifică a Big Bang-ului, toate aceste viziuni subliniază dorința profundă a omenirii de a înțelege modul în care universul a început și de a găsi sens în existența sa.
Fiecare dintre aceste teorii, religioase sau științifice, adaugă o piesă la puzzle-ul mare al cunoașterii cosmice, oferind perspective unice asupra misterului care continuă să ne fascineze.
