La început, înainte ca ordinea cosmică să existe, universul era format din ape primordiale: Apsu, care reprezenta apele dulci, și Tiamat, apele sărate. Din aceste două forțe s-au născut primii zei, dar zgomotul și comportamentul lor au atras furia lui Apsu, care a decis să-i distrugă. Planul lui Apsu a fost însă zădărnicit de Enki (sau Ea), care l-a ucis pe Apsu pentru a-i salva pe ceilalți zei.
Furioasă din cauza morții lui Apsu, Tiamat a adunat o armată de monștri, condusă de noul ei soț, Kingu, și s-a ridicat împotriva celorlalți zei pentru a-i răzbuna. Confruntându-se cu această amenințare, zeii l-au chemat pe Marduk să îi salveze, oferindu-i rolul de conducător suprem dacă reușea să o învingă pe Tiamat. Marduk a acceptat provocarea și s-a confruntat cu Tiamat. Folosindu-și puternicele arme magice, a reușit să o învingă pe zeița haosului și a tăiat corpul ei în două. Dintr-o parte a trupului lui Tiamat a creat cerul, iar din cealaltă parte a format pământul, stabilind ordinea și echilibrul în univers.
După victorie, Marduk nu doar că a organizat cosmosul, dar a decis și crearea oamenilor. A folosit sângele lui Kingu, liderul armatei lui Tiamat, amestecat cu lut, pentru a crea prima generație de oameni. Scopul acestei creații era ca oamenii să îi slujească pe zei, să le aducă ofrande și să mențină ordinea stabilită de Marduk. Oamenii aveau astfel un rol secundar în comparație cu zeii, fiind creați pentru a îndeplini sarcinile divine.
Asemănări și deosebiri cu tradiția creștină
Comparând mitul lui Marduk cu povestea creației din tradiția creștină, există atât asemănări, cât și diferențe esențiale.
Asemănări:
1. Atât în mitologia mesopotamiană, cât și în tradiția creștină, există o divinitate supremă responsabilă de crearea lumii și de stabilirea ordinii universale (Marduk în Mesopotamia, Dumnezeu în creștinism).
2. În ambele mituri, lumea este creată dintr-o materie preexistentă: în Mesopotamia, lumea este creată din corpul zeiței Tiamat, iar în tradiția creștină, Dumnezeu creează pământul din haosul inițial (Geneza 1:2).
3. Oamenii sunt creați cu un scop precis. În Mesopotamia, scopul lor este de a sluji zeilor, iar în creștinism, oamenii sunt creați pentru a stăpâni și a avea grijă de pământul creat de Dumnezeu.
Deosebiri:
1. În mitul lui Marduk, creația lumii este rezultatul unei lupte între forțele haosului și ordinii, în timp ce în tradiția creștină, Dumnezeu creează lumea prin voință divină, fără opoziție sau conflict.
2. În Mesopotamia, oamenii sunt creați din sângele unui zeu rebel, Kingu, și din lut, subliniind natura lor de servitori ai zeilor. În contrast, în tradiția creștină, Adam este creat după „chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, având o poziție privilegiată în raport cu restul creației.
3. În mitul mesopotamian, nu există un concept de păcat original sau neascultare inițială, oamenii fiind creați direct pentru a îndeplini sarcinile divine. În tradiția creștină, căderea în păcat a lui Adam și Eva marchează începutul separării dintre om și Dumnezeu, schimbând radical relația lor cu divinitatea.
Astfel, mitul lui Marduk reflectă o viziune asupra creației bazată pe conflict și servitute, în timp ce tradiția creștină pune accentul pe o creație armonioasă, dar marcată de o relație tensionată între om și divinitate din cauza păcatului.
